Pelerinaje virtuale

ŢARA SFÂNTĂ

Multe din cele scrise mai jos sunt rânduri cuprinse în cartea ROMÂNII ŞI ŢARA SFÂNTĂ (culegere de studii şi articole, alcătuită de prof. Gheorghe Vasilescu şi de Ignatie Monahul), carte ce cred că exprimă cel mai bine istoria acestor locuri.

Pentru un creştin, Ţara Sfântă este loc scump, pentru că pe el a păşit Domnul şi Izbăvitorul. Aici a aşezat El pe strămoşii credinţei celei adevărate. Aici se află mormântul cel mai scump de pe pământ. Aici a prins viaţă Biserica creştină. Aici se află rămăşiţele atât de scumpe oricărui creştin. Aceasta este Ţara Făgăduinţei! Aceasta este Ţara Sfântă şi mult iubită de orice suflet credincios!

Creştinul sosit în Ţara Sfântă nu este impresionat de mulţimea credinţelor şi confesiunilor de aici, căci el doreşte să vadă şi să îngenuncheze la toate sfintele locuri, care-i sunt scumpe sufletului său.

Noi, creştinii, obişnuim să numim Ierusalimul "Cetatea Sfântă", şi pe drept cuvânt, fiindcă aici se află cele mai scumpe amintiri din viaţa Mântuitorului Hristos. Care sunt aceste amintiri? Iată-le:

Rotonda Sfântului Mormânt. Este o enormă biserică rotundă, care adăposteşte într-însa alte biserici, unele destul de mari. Le vom enumera pe rând:

- Capela Sfântului Mormânt, adică locul unde se află Mormântul Domnului Iisus. Capela este compusă din două camere; prima este locul unde se săvârşeşte Sfanta Liturghie în fiecare noapte, iar a doua este chiar Mormântul Mântuitorului, în faţa căruia abia au loc două persoane.

- Katholiconul sau biserica ortodoxă, în care se săvârşesc zilnic serviciile divine ale Bisericii noastre de Răsărit. Destul de încăpătoare, biserica aceasta este aşezată chiar în faţa capelei Sfântului Mormânt, în partea de miază-zi. Fiind adăpostită de rotonda cea mare, n-are acoperiş, ci numai pereţii laterali.

- Golgota, este locul unde a fost răstignit Domnul şi pe care astăzi se află două altare: unul ortodox şi altul catolic. Faţă de restul rotondei, Golgota se află aşezată la o înălţime de aproximativ 4,70 metri, încât trebuie să urci o scară cu 17 trepte din piatră masivă, ca să ajungi acolo. Înălţimea aceasta este chiar vârful colinei pe care a fost crucificat Mântuitorul.

- Piatra ungerii este locul unde a fost aşezat Domnul după ce a fost dat jos de pe Cruce. Este o piatră de marmură roşie, cu dimensiunile de 2,70 m/1,30 m, deasupra căreia ard şase candele mari.

- Capela sirienilor şi mormântul lui Iosif din Arimateea. În partea de miază-noapte a rotondei, intri într-o cameră întunecoasă. Este capela creştinilor de confesiune siriană. Din ea, pe nişte trepte, cobori la un mormânt tăiat în piatră, după sistemul iudeilor din timpul Mântuitorului. Este mormântul lui Iosif din Arimateea, care te impresionează şi în acelaşi timp îţi dă o clară înfăţişare de cum a fost şi Mormântul Domnului Iisus.

- Capela Sfânta Magdalena se află în partea de răsărit a rotondei. Ea adăposteşte într-însa frumoase obiecte din timpul cruciadelor. De la galeriile acestei capele capeţi o frumoasă vedere a rotondei.

- Corul franciscanilor este în imediată legătura cu capela Sfânta Magdalena. Aici se află o mare orgă catolică, ce umple de sunete frumoase toată biserica Sfântului Mormânt.

- Chiliile franciscane sunt camerele în care locuiesc călugării catolici care fac serviciul la Sfântul Mormânt.

- Închisoarea lui Iisus este o încăpere în care se află resturi dintr-o coloană de care a fost legat şi biciuit Mântuitorul.

- Capela Sfântul Longhin, ostaş român care s-a convertit când a văzut minunea de pe Golgota.

- Capela împărţirii veşmintelor Domnului este o mică încăpere în care se venerează locul unde au fost împărţite hainele Domnului.

- Biserica Înălţării Sfintei Cruci. Plecând din rotonda spre miază-zi şi coborând vreo douăzeci şi nouă de trepte, dai de biserica Sfintei Cruci sau a Sfintei Elena, unde se venerează până astăzi locul unde împărăteasa Elena a aflat Crucea Mântuitorului.

- Capela lui Adam, în partea de jos a rotondei, sub stânca pe care se află Golgota.

După ce ieşi din Rotonda Sfântului Mormânt şi mergi pe Calea Crucii, spre miază-zi, ajungi la alte biserici, care închid într-însele o mulţime de amintiri scumpe sufletului de creştin. Numim pe cele mai importante:

- Pretoriul sau tribunalul unde a fost judecat Iisus. Şi astăzi se poate vedea, sub biserică, locul unde erau ţinuţi împricinaţii care trebuiau judecaţi în pretoriu.

- Capela încoronării cu spini este bisericuţa unde se venerează locul în care I S-a pus Mântuitorului coroana cu spini de către soldaţii care-L batjocoreau.

- Capela flagelaţiei, în care se venerează locul unde soldaţii au biciuit pe Mântuitorul.

- Capela condamnării şi punerii Crucii. Este locul pe care Sfânta Evanghelie îl numeşte "gabatha", ce pe româneşte se tâlcuieste "pardosit cu pietre", unde Pilat a pronunţat cuvintele "Ecce Homo!" = "Iată Omul!", căutând prin aceasta să înmoaie inimile iudeilor. Neputând să obţină ceea ce dorea, spălându-şi mâinile, a zis: "Nevinovat sunt de sângele Acestui drept!".

Tot în partea de răsărit-miazăzi a Ierusalimului, mai pot fi văzute bisericuţele: Sfânta Veronica, Simon Cirineul, Sfântul Haralambie, Bethezda, Sfânta Ecaterina etc, unde zilnic se slujesc Sfintele Liturghii şi se fac rugăciuni de către preoţii din "Frăţia Sfântului Mormânt".

În partea de miazănoapte a Ierusalimului se află colina cea mai înaltă, numită Muntele Sion, pe care se află "Turnul lui David", biserica Sfântul Iacob, Poarta lui David, închisoarea Mântuitorului din casa lui Caiafa, locul Cinei celei de Taină ş.a.

Toate aceste biserici şi capele amintite mai sus trebuie vizitate câteva zile, dacă cineva voieşte să le vadă mai cu de-amănuntul.

Tot în Ierusalim se află locul fostului templu, venerat cu habotnicie de către evrei. Din el n-a rămas nici piatră pe piatră, căci a fost dărâmat de Titus şi apoi de Adrian. Peste el, creştinii au înălţat o biserică, dar musulmanii au dărâmat-o şi au construit pe ea vestita moschee numită "a lui Omar".

Ieşind din Ierusalim, pe poarta numită "a Sfântului Ştefan" (Bab Sitti Mariam), ne apropiem de valea Cedronului, lângă care este aşezată biserica Mormântului Sfintei Fecioare, apoi Grădina Ghetsimani, Biserica Naţiunilor cu Grădina de măslini şi locul unde a fost ucis cu pietre Sfântul Ştefan, după care urmează mormântul lui Abesalom, mormântul lui Iosafat, mormântul Sfântului Iacob, mormântul lui Zaharia, fântâna Fecioarei, lacul, canalul şi bazilica Siloam, Ţarina sângelui ş.a.

În Ţara Sfântă, după Ierusalim, mai există nenumărate alte locuri scumpe nouă, creştinilor.

În primul rând punem cetatea Bethleem, unde S-a născut Domnul nostru. Ea se află la numai 9 km, pe şoseaua ce leagă Ierusalimul de Hebron. De când împăratul Constantin cel Mare a ridicat aici o biserică în amintirea Naşterii Domnului, chiliile călugărilor stabiliţi în Bethleem n-au mai putut fi înlăturate. Pelerinii creştini ce vin din toate părţile lumii niciodată nu uită să vină şi în Bethleem, să vadă Grota Naşterii, ce se află sub biserica ortodoxă. Aici se pătrunde pe o scară cu şaptesprezece trepte. Această peşteră închide locul ieslei în care a fost născut şi aşezat Mântuitorul. Pardoseala este din bucăţi de marmură, în care sunt încrustate stele din argint. Locul Naşterii are pe el Sfânta Masă, pe care liturghisesc ortodocşii. Pe locul ieslei este un paraclis al catolicilor, lângă care se află "altarul celor trei magi". Numai datorită magilor, în care perşii vedeau pe strămoşii lor, a scăpat sfânta peşteră, în 614, de o distrugere sigură. Printr-o uşă subterană a peşterii pătrundem în paraclisele, tot subterane, ale mănăstirii catolice "Sfânta Ecaterina". Aceste paraclise sunt: locul pe care Iosif văzu pe înger în vis; locul în care au fost aruncate oscioarele pruncilor nevinovaţi ucişi de Irod; mormântul Fericitului Ieronim, mormântul Sfintei Paula şi a fiicei sale, Eustochium, ş.a.

Numaidecât, la miază-zi de Bethleem, începe vestita pustie a Iudeii, numită "Enghedi", unde, în 1947, s-a descoperit mănăstirea eseniană de la Qumran, lângă Marea Moartă, de unde au ieşit la iveală manuscrisele ce au făcut atâta vâlvă în întreaga lume.

Hebron. La 37 km de Ierusalim, mergând spre sud-est, dai de vestita cetate a vechimii, numită pe atunci Kiriat-Arba, ce mai târziu s-a numit "Hebron", care închide într-însa mormintele patriarhilor poporului evreu. Aici se mai poate vedea şi astăzi unul dintre vestiţii stejari ai lui Avraam, aflat în curtea mănăstirii ortodoxe ruse.

Printre locurile scumpe creştinilor sunt şi cele din Galileea:

Oraşul Haifa, oraşul sfânt la Bahailor unde se găseşte Mănăstirea Stella Maris, cu Peştera Sfântului Ilie Tezviteanu şi Grădinile Bahai (Grădinile suspendate).

Nazaret. La 147 km de Ierusalim şi la 37 km de Haifa, se află locul unde îngerul Gabriel a vestit Maicii Domnului Naşterea Mântuitorului şi unde a trăit Iisus până la vârsta de treizeci de ani. La o mică distanţă de biserica "Buna Vestire" se găseşte Biserica Sfantul Arhangel Gavriil care este construită deasupra "Izvorului Fecioarei Maria", un izvor natural ce izvorăşte de lângă o fântană antică cunoscută şi ea ca "Fântana Mariei". Ca la o sută de metri de biserica Bunei Vestiri, închis într-o biserică catolică, se poate vedea atelierul de altădată al lui Iosif. La două sute de metri de bazar se vede locul sinagogii în care a intrat Iisus şi S-a arătat pe Sine ca Mesia, la începerea misiunii Sale.

Cana Galileei. În satul Cana este Biserica Ortodoxă ridicată în cinstea minunii prefacerii apei în vin de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii.

Tabor. În imediata apropiere a Nazaretului, numai la câţiva km depărtare, se află Muntele Tabor sau Djebel Tur, cum îi spun arabii. Tabor este locul unde tradiţia creştină cinsteşte momentul Schimbării la Faţă a Domnului. Este o movilă sau mai bine zis un munte, ce domină toate împrejurimile. În epoca bizantină se afla aici o frumoasă biserică, cu două capele (una pentru Moise şi alta pentru Ilie), toate dărâmate de către arabi. Târziu de tot s-au ridicat iarăşi alte biserici, care se văd şi azi, una ortodoxă ("Schimbarea la Faţă"), din timpul Evului mediu, şi alta catolică nouă, inaugurată în anul 1924.

Marea Tiberiadei - Marea pe care a mers Mântuitorul.

Cine voieşte să ajungă la Iordan, trece mai întâi prin Ierihon (oraş al palmierilor), cetatea lângă care Mântuitorul a postit patruzeci de zile şi a fost ispitit de diavol (Muntele Carantaniei unde acum se găseşte o mănăstire ortodoxă). Ierihonul se află la 37 km sud de Ierusalim şi în mijlocul lui poate fi văzută fântana lui Elisei. Pe drumul de la Ierihon ajungem la o biserică grecească, construită pe locul peşterii în care a trăit Sfântul Ioan Botezătorul, prin aceiaşi zonă prin care au trecut şi cele doisprezece seminţii ale lui Israel spre Pământul Făgăduinţei. La o mică distanţă de aici se află singura mănăstire de pe această vale deschisă pentru turişti. Ea a fost întemeiată de către Sfântul Gherasim de la Iordan cu scopul de a servi ca aşezământ pentru toţi pustnicii de pe valea Iordanului.

Apa Iordanului (arabii îi spun El-Ghor). Mergând spre miazăzi de la Ierihon, cale de 9 km, ajungi la apa Iordanului, singurul râu al Ţării Sfinte, ce curge tot anul. El izvorăşte de la poalele muntelui Hermonului şi în rostogolirea lui la vale formează mai întâi lacul numit Hule, iar când ajunge în Galileea dă naştere lacului Ghenizaret, numit şi Marea Tiberiadei. Ieşind de aici şi curgând mereu spre apus, se varsă în Marea Moartă, cam la 5-6 km de Ierihon. Pentru creştini, Iordanul este o apă sfântă, fiindcă aici S-a botezat Mântuitorul nostru. Tradiţia creştină a fixat locul Botezului drept în faţa Ierihonului, iar Chibutz Yardenit este locul amenajat pentru binecuvântarea credincioşilor.

Marea Moartă. De la locul fixat de tradiţia creştină pentru Botezul Domnului, Iordanul mai merge ca la 6-7 km şi se varsă în Marea Moartă.

Alte Sfinte locuri:

Localitatea Lodd (Lod, Lida, Lydda) unul dintre marile oraşe din Israel, localitate aflată la o distanţă de aproximativ 15 km sud-est de Tel Aviv, adăposteşte Biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe. După cum ştim, la început bisericile se zideau pe mormintele martirilor; urmând această rânduială, această biserică a fost ridicată pe locul în care a fost înmormantat Sfântul Gheorghe.

Capernaum - patria Domnului Iisus şi a ucenicilor Săi care erau pescari şi trăiau împrejurul lacului Ghenizaret pentru a-şi câştiga existenţa din pescuit. Aici Mântuitorul i-a chemat pe ucenicii Săi spunându-le că-i va face pescari de oameni. Tot aici se găseşte şi casa Sfântului Petru.

Biserica de la Tabgha - locul uneia dintre cele mai impresionante minuni săvârşite de Iisus Hristos: săturarea celor cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti.

Muntele Fericirilor- unde Iisus i-a binecuvântat pe apostoli şi unde Domnul rostea adesea cuvinte şi învăţături pentru folosul celor ce îl urmau.

GRECIA

"Într-un pelerinaj în Grecia descoperi un popor mândru de tradiţiile sale ortodoxe şi un spaţiu în care întâlneşti la tot pasul mănăstiri, biserici, sfinte moaşte, icoane făcătoare de minuni şi acele proskinitaria – mici biserici aşezate în faţa caselor şi de-a lungul drumului, aşa cum sunt amplasate în România troiţele."

MUNTELE ATHOS

"Pe Athos, nu au ce căuta caldiceii. Ori lupţi, ori renunţi şi pleci" Părintele Varsanufie

Sfântul Munte al Athonului (care mai este numit pe bună dreptate Grădina Maicii Domnului) este o peninsulă legată de pământul Greciei în partea dinspre miazăzi, având celelalte trei părţi scăldate de Marea Egee. Lungimea Sfântului Munte este de 60 km, iar laţimea variază între 12 şi 18 km. Altitudinea vârfului Athonului este de 2030 de metri (Vârful Athonului). Suprafaţa peninsulei este de 389 km2. Sfântul Munte Athos este unul dintre cele mai mari şi vechi centre duhovniceşti ale Ortodoxiei. Viaţa călugărească de aici a luat fiinţă mai întâi sub formă de sihăstrii şi de schituri. Pe vremea împăratului Teodosie I (+395) existau câteva Mănăstiri, care însă au fost pustiite de barbarii năvălitori. În a doua jumătate a sec. IX (867) vine şi se aşează la Athos, pustnicul Ioan Colibaşul vestit prin sfinţenia vieţii sale. Pilda lui fu urmată de alţii, aşa că în scurt timp înălţimile muntelui au fost populate cu sihăstrii şi monahii, cu râvnitori după viaţa îngerească, post şi rugăciune de zi şi de noapte, în liniştea profundă a muntelui. În prezent aici îşi au locul douăzeci de mănăstiri, patrusprezece schituri şi o multţime de chilii călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocşi. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Karies.

Românii pe muntele Athos

Din păcate, sunt puţini români pe muntele Athos şi sunt foarte săraci. Ajunşi pe Sfântul Munte şi-au găsit lăcaş şi la mănăstirile greceşti: la Vatopedu - 9 români, la Sfântul Pavel – 5, la Marea Lavra – 6. Proschinatarul Sfântul Munte al Atonului, scris de ieromonahul Serafim şi tipărit la Bucureşti în 1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul Iosif Romanov, prin bogăţia de informaţii şi gravuri, constituie o adevărată carte de referinţă privind istoricul sfintelor lăcaşuri, totodată şi o dovadă a enormei contribuţii româneşti la realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la Muntele Athos. Practic, de-a lungul a peste 5 secole, contribuţia românească totală în complexul monastic Athos este prima ca mărime, depăşind de departe oricare alta, chiar dacă originile poporului român sunt latine.

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (în greceşte Prodromu) aparţine Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavra, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857 a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie şi Nifon, după care a fost amenajat şi recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice ortodoxe.

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru Valahu (zis şi Schitul Lacu) situat la 3-4 ore distanţă de mers pe jos de la Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu şi Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugări din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

METEORA

Complexul Monahal de la Meteora este cel mai reprezentativ şi mai important din Grecia, după Muntele Athos. Situate în Munţii Pindului, mănăstirile se agaţă de stâncile masive ale căror nume derivă de la verbul meterizo (a suspenda în aer) şi reprezintă unul dintre simbolurile Greciei, recunoscute oriunde în lume. Primele menţiuni ale comunităţii monahale din această zonă sunt din secolul XI; de atunci s-au construit 24 de mănăstiri în această zonă, din care multe sunt astăzi în ruină, dar cele şase mari mănăstiri care s-au păstrat au intrat în patriomoniul UNESCO: Mănăstirea Marea Meteora, Mănăstirea Varlaam, Mănăstirea Roussanu, Mănăstirea Sfintei Treimi, Mănăstirea Sf. Ştefan, Mănăstirea Sf. Nicolae Anapavsos.

SALONIC (THESSALONIKI)

Al doilea oraş al Greciei şi capitala provinciilor Macedonia şi Tracia. Oraşul, fondat în secolul IV î.Hr., a fost creştinat de Sf. Ap. Pavel care a trecut pe aici în două din călătoriile sale misionare şi a scris două epistole către locuitorii lui. În secolul IV d.Hr. devine reşedinţa împăratului roman Galeriu – persecutor al creştinilor (de atunci se păstreaza Arcul lui Galeriu).

Biserica Sf. Dimitrie - cea mai mare biserică din Grecia, este cu siguranţă cea mai importantă dintre multele biserici ale oraşului pentru că aici se află moaştele SFÂNTULUI MARE MC. DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR, sărbătorit de întreaga Biserică Ortodoxă la 26 octombrie. Sfântul Dimitrie – militar în armata romană, dar grec de origine - a fost martirizat în timpul împăratului Galeriu, în anul 306 d.Hr, devenind patronul spiritual al Salonicului.

Biserica Sf. Gheorghe Rotonda – numită astfel pentru că a fost construită pe temelia mausoleului circular ridicat în secolul IV d.Hr., de împăratul Galeriu.

Biserica Sf. Sofia – biserică construită în secolul VIII, după modelui Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol.

Biserica Maicii Domnului Ahiropiita – care adăposteşte Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni.

Catedrala Mitropolitană – care adăposteşte moaştele SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA.

INSULA PATRAS

Oraşul Patras este al treilea oraş ca mărime din Grecia şi este capitala judeţului Ahaia, ce se află în nordul peninsulei Peloponez, la 215 de kilometri vest de Atena. Oraşul se află la poalele muntelui Panchaikon, cu deschidere la Golful Patras. Biserica Sfântul Apostol Andrei este o măreaţă biserică din acest oraş grecesc. Conform tradiţiei creştine, oraşul Patras a fost locul martiriului Sfântului Apostol Andrei. Acest sfânt apostol a şi propovăduit în acest loc învăţătura creştină încredinţată lui direct de către Mântuitorul Hristos. În oraşul Patras sunt două mari biserici legate de Sfântul Apostol Andrei: biserica cea veche, ridicată pe locul martiriului său, şi biserica cea nouă. Biserica cea veche a oraşului, ridicată în imediata apropiere a bisericii celei noi, a fost construită între anii 1836-1843. Lângă această biserică veche se află şi "fântâna Sfântului Andrei", încă un loc în care credincioşii vin cu mare evlavie. Conform tradiţiei locului, acesta era locul în care Sfântul Apostol predica "Vestea cea Bună". Biserica cea nouă a oraşului, de factură bizantină, a fost întemeiată în anul 1908 de către regele George I, fiind sfinţită în anul 1974 de către mitropolitul oraşului, episcopul Nicodim. Biserica Sfântul Andrei din Patras, este cea mai mare biserică din Balcani, în interiorul ei putând încăpea un număr de 5.500 de credincioşi. În interiorul bisericii, pelerinii se pot închina Sfintelor Moaşte ale SFÂNTULUI ANDREI (capul sfântului), cât şi unei bucăţi din crucea în formă de X, pe care acesta a fost răstignit.

INSULA EVIA

A doua insulă ca mărime, după Insula Creta, este mai ales cunoscută pentru mica localitate Prokopi, unde se află moaştele întregi ale SFÂNTULUI IOAN RUSUL, aduse din Asia Mică, din Capadocia în 1922, când a avut loc schimbul de populaţie între Turcia şi Grecia, iar grecii din localitatea Procopi au adus cu ei moaştele Sfântului si au întemeiat aşezarea cu acelaşi nume în Grecia. Sfântul Ioan Rusul, sărbătorit la 27 mai, a trăit între 1690-1733, dar grecii îl simt ca pe un sfânt foarte apropiat de problemele lumii moderne şi un mare ajutor în necazuri.

"La Ioan noi credincioşii să alergăm, cei ce în suferinţe şi în necazuri ne aflăm, şi să cădem strigând cu evlavie din adâncul sufletului: Sfinte ajută-ne nouă, celor ce ne rugăm ţie, aleargă şi ne izbăveşte din această nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugăciunea umilă a celor ce aleargă, la acoperământul tău".

INSULA EGHINA

Una din insulele Golfului Saronic, are ca protector pe SFÂNTUL NECTARIE TAUMATURGUL, sărbatorit la 9 noiembrie. Sf. Nectarie a trăit la începutul secolului XX şi a fost canonizat în 1961. Pentru mulţi credincioşi, acest sfânt tămăduitor – recunoscut mai ales ca tămăduitor al bolnavilor de cancer - reprezintă o mărturie vie prin viaţa şi faptele sale. "Bunătatea zugrăvită pe faţa celui credincios mărturiseşte despre curăţia conştiinţei sale" spunea Sfântul Nectarie într-una din cărţile sale. Sfintele sale moaşte se află la Mănăstirea Sf. Treime din insula Eghina şi este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din Grecia. Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

INSULA CORFU

Situată în Marea Ionică, numele actual al insulei este Kerkyra, important loc de pelerinaj pentru că aici se află Biserica Sf. Spiridon, care adăposteşte moaştele întregi ale SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON AL TRIMITUNDEI, sărbătorit pe 12 decembrie. Tot pe insula Corfu se află Biserica Sf. Teodora, care adăposteşte moaştele întregi ale SFINTEI TEODORA ÎMPĂRĂTEASA.

"În pelerinaj, Dumnezeu şi omul se caută reciproc şi se întâlnesc în mod spontan şi misterios. Călătorind cu Dumnezeu, găseşti drumul către sufletul tău." Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Fie ca paşii să vă fie călăuziţi către cât mai multe locuri sfinte! Doamne-ajută!

PELERINAJE VIRTUALE